Un pitic atît de mic

Deși nu mi-am propus, o să mai scriu ceva despre Alexandru. Știți voi, orbul care-a nimerit Brăila. Nu o fac pentru că un bronz la paralimpice ar fi o mare performanță, deși este. O fac pentru că, fără să știe, Alexandru Bologa este un exemplu. Doi sau trei tineri îl vor urma, vor înțelege că disciplina, munca și perseverența te pot duce acolo unde vrei să ajungi. S-ar putea ca asta să fie soșluția. Și pentru că m-am săturat de Oprea și Dragnea, de Cristoiu, Capatos și toți fuckerii care o ard pe unde-apucă în loc să-și facă ceva. Orice.

Alexandru a ales să facă ce-i place să facă și o face cînd ar putea să înjure destinul crud care l-a făcut să fie orb într-o țară de surzi. Ar avea toate motivele din lume.

Sigur, clasa politică-i de căcat, justiția-i de căcat, învățămîntul e de căcat, toate-s de căcat în afară de noi. Dar dacă nu reușim să transmitem altceva copiilor noștri, căcatul ăsta e tot ce le  vom lăsa. Luatul la pulă a celor care nu ne plac ajută puțin, cît să ne descărcăm și cam atît. Ei nu se vor schimba cu nimic, noi nu vom cîștiga nimic.

Dacă e să fi fost buni la ceva în ultimii 25 de ani la asta a fost: să le-o băgăm adînc și sănătos în gît tututor celor care “ne enervează”. Nu spun că nu o meritau. Spun că asta nu ne-a împiedicat să-i votăm. Spun că noi i-am creeat. Și mai spun că în cazul în care vrem alții, tot noi trebuie să-i construim. Și trebuie să-i facem din ce avem la îndemînă.  Din ce avem trebuie să-i facem pe  indivizii mai buni decît noi. Cei  pe care să-i votăm.

Există o soluție, dar nu cred că o să-ți placă. Să ne  facem  toți ireproșabil treaba pentru care suntem  plătiți  și fără să căutăm scuze convenabile să nu. Sunt prost plătit, gen. Da, coaie, ești prost plătit pentru că dai înapoi societății un produs de rahat, care nu valorează nimic. O Dacia Logan sau lecția de limba română pe care ai predat-o, tot una. Produsul tău e, în cel mai bun caz, mediocru. În timp ce tu ești inteligent, nu? Poate chiar un geniu. Și dacă ești inteligent, de ce dai înapoi societății un produs de rahat? Nu este țara în care trăiești? Țara în care, pînă decizi că nu se merită sau nu se poate, îți crești copii?

Fără scuze, așa cum face Alex. Care în loc să-l înjure pe Boss că l-a trimis orb exact în România face o facultate și în timpul liber judo de performanță. Da, în țara asta de căcat în care nu poți face sport de performanță pentru că mori de foame.

Pentru că în afară de satisfacția aia demodată și de tot rîsul că ți-ai făcut bine treaba se va întîmpla și altceva. Munca bine făcută te va educa într-un mod total incompatibil cu impostura, hoția, minciuna și nesimțirea. Încet, încet  asta va deveni normalitate. În locul normalității pe care-o vezi  și nu-ți place pentru că o înjuri pe unde-o prinzi. Încet, încet vor fi tot mai mulți cei care vor prețui disciplina, bunul simț, cinstea și omenia.

O să înveți că pentru un produs de rahat vei primi bani de rahat, în timp ce pentru performanță vei primi, la început, tot atît. Dar, încet, încet produsele performante vor ajunge pe piață. Un Logan fiabil, un manager tînăr căruia i-ai permis să aibă principii și valori. Prin munca și prin sacrificiul tău.  El va schimba ceva. Și încet, încet căcații care nu-ți  plac din jurul  tău vor fi tot mai puțini.

Știu, nimănui nu-i place să facă sacrificii. Mai ales pentru străini. Nimeni nu vrea să moară ca prostul la Thermophile în timp ce nevasta o arde cu hipsterilă. Dar cine l-a lăsat pe  bau-bau să pună mîna pe țara ta? Cine a ars-o 25 de ani? Acum ar fi bine să faci ceva. Sau să-i lași pe cei pe care-i urăști să o facă în locul tău în timp ce le-o tragi pe facebook. Lasă-i să-ți educe copiii. Tu uită-te la ei cum ajung tot mai mult ca ei și tot mai puțin cu tine.

Știu, sună a lozincă marxistă. Și ce dacă, nu v-am propus varianta lagărelor de muncă forțată și reeducare. Nici să intrați 5 minute pe tatami cu Bologa.

 

Down in the valley the famine goes on
The famine up on the hill
I say that you shouldn’t, you couldn’t, you can’t
You say that you must and you will

 

3 Comments

  • koga ion.escu
    September 22, 2016 at 9:51 pm

    pentru mine (subiectiv, desigur), esenţa textului de faţă ar fi: “în care vrem alții, tot noi trebuie să-i construim. Și trebuie să-i facem din ce avem la îndemînă. Din ce avem trebuie să-i facem pe indivizii mai buni decît noi. Cei pe care să-i votăm.”

    iar asta mi-a amintit de un banc în care un copil se juca într-o groapă de nisip; vine un poliţist şi îl întreabă ce face acolo; copilul: -Un poliţist…; – Şi din ce-l faci? – Din nisip, apă şi căcat…; Poliţistul înjură şi îl ia la bătaie; A doua zi, faza se repetă; A treia zi, la fel; Sătul de bătaie, în cele din urmă, la întrebarea “Ce faci aici?”, coplul răspunde: – Un pompier. – Şi din ce îl faci? rânjeşte poliţistul satisfăcut. – Din apă şi din nisip… – Căcat nu pui? – Nu, că iese poliţist…

    Care ar fi morala? Că, atâta timp cât singura materie primă de care dispunem este căcatul, politicienii noi nu vor fi cu nimic diferiţi de cei vechi; probabil că ar fi mai util să schimbăm întâi alimetaţia…

    • A. D. Pop
      unQpop
      September 23, 2016 at 3:55 am

      într-o versiunea anterioară enumeram și care sunt ingredientele pe care le avem la îndemînă. cum ți-ai dat seama, căcatul era unul dintre ele. nu am cum să nu-ți dau dreptate.

  • monte
    September 23, 2016 at 4:24 pm

    Intre futil si util e o diferenta de “doar” un..f.. Aparent.

Leave a Comment