Un pedagog pe nume Laura

Știam că Boureanu este un tip interesant, aproape mișto, dacă îi trecem în cv și diferitele interacțiuni sociale cu ospătari, chelneri, paharnici. Știam că deține  o tipă cu vreo doi ani mai mare decît fiică-sa. Nu  știam însă  cam ce are în cap domnișoara. Mai precis asta:

Ioana şi-a schimbat radical comportamentul în ultimul timp când se supăra cu taică-su îl şantaja şi pleaca la maică-sa, Irina. Ea are un anturaj foarte dubios de prieteni. Se întâlneşte cu prieteni care fumează, consumă alcool, îşi pierd nopţile prin Centrul Vechi iar alţii se şi droghează. Nu este pentru prima dată când Ioana fuge de acasă, situaţii de genul ăsta au tot avut loc în ultimul timp. Ioana nu mai ascultă de taică-su. Se îmbracă foarte provocator, cu sânii pe afară, se machiază vulgar. De câteva zile, Cristi a hotărât să se mute în Constanţa pentru că apartamentul din Bucureşti este în renovare şi a luat-o pe Ioana să stea acolo pentru că a considerat că dacă şi-ar lăsa fiica prin Bucureşti ar ajunge într-un anturaj nepotrivit până o să înceapă liceul. Au ajuns la Constanţa, erau puţin certaţi pentru că Ioanei nu i-a convenit situaţia şi într-o zi când se aflau la plajă, Cristi a fost informat de mine că fiica lui a dispărut din cameră. A sunat-o pe telefonul ei şi a spus că deja este în Bucureşti şi că ea nu are la ce să se mai întoarcă în Constanţa. Când a auzit asemenea lucruri, Cristi a început să tremure şi s-a întors de urgenţa în Capitală. Ca să fie în siguranţă şi-a trimis şoferul să o caute şi să o aducă acasă. A băgat-o cu forţa în maşina după care a venit şi Poliţia. Mai mult, Ioana a dat o declaraţie împotriva tatălui ei în faţa poliţiştilor. Ea a spus că o o rupe în bătaie acasă”, a declarat Laura pentru Click!.

 

Sigur, puteam foarte ușor să bănuiesc, dar pînă acum nu m-a interesat subiectul. Condescendentă, inocentă și serviabilă domnișoara Laura justifică în acest fel corecția pe care Boureanu a decis să o aplice fetei rebele. Ne oferă o mostră de gîndire bolnavă, caracteristică așezărilor evului mediu de maxim 20 de bordeie păstorite de-un popă curvar cu mîna grea și susținută frenetic de cetățenii români creștini și patrioți care-și dresează copiii cu bîta.

De fapt, pentru a folosi un termen de specialitate, îl încriminează pe boul tatăl în grija căruia a rămas fata după divorț. Declarația ei este proba concludentă a relelor tratamente aplicate minorului. Sigur, D.G.A.S.P.C va face o anchetă psihosocială și va constata că minora este un copil dezvoltat corespunzător vîrstei sale biologice, nu are probleme de sănătate, este înscrisă la medicul de familie și la școală, iar la domiciliul părintelui are camera ei proprie, aranjată corespunzător vîrstei, oferindu-i (camera, adică) condiții optime de crește, studiu și relaxare.

Poliția și parchetul au reacționat procedural corect. Au luat declarații și au emis comunicate de presă. I-au trimis acasă împreună. Să rezolve civilizat mica dispută ideologică. Pentru că de asta e vorba. Golanca aia mică vrea să trăiască liber, cu sînii pe afară și machiată vulgar, în timp ce tac-su, secondat de aia mică, dar cu principii sănătoase și sînii pe dinăuntru, se opun.

Boureanu trebuie înțeles, este un pițiponc de mîna a doua scos din viața publică cu șuturi în cur. Un  soț înșelat la modul grosier de toate nevestele și un tată obligat să-și crească și să-și educe iubita, pînă să-și educe și să-și crească copilul.

Beneficiază în plus de circumstanțe atenuante: modul în care se raportează societatea românească la problema asta îi justifică orice măgărie. Trăim o lungă, prelungă comă a civilizației. E aproape imposibil să mai distingem anomalia. Gestul lui Boureanu este perfect normal și este reglat automat cînd instituțiile mimează interesul. Trebuie să facă asta pentru că au semnat tratate, au aderat la norme. Dar esența, spiritul național intră în conflict cu orice manifestare voluntară a bunului simț. Sunt respinse instinctiv  toate corecțiile, toate restricțiile care reprezintă în fond o civilizație. Liber, fără presiunea normei sociale sufocîndu-l, românul poate să respire liniștit: mai dă-i dreacu de proști.

Tot ce ne-a rămas de făcut este să ne mirăm ca idioții și să uităm a doua zi. Se numește ipocrizie.

Pentru cei care nu știu despre ce e vorba: click aici

Leave a Comment