We don’t need no education

Cam trist “cazul” Tunegaru, profesor suplinitor la una din școlile din capitală. Profa de română iubită, pare-se, de copii și respectată de părinții acestora.

Pe scurt, imediat după numirea pe post intră în “conflict” cu primarul Bucureștiului. Am pus între ghilimele conflict pentru că, personal, mă îndoiesc sincer că madam Firea a fost într-un fel afectată de afirmația că un profesor  refuză să motive absențe pe motive de calamitate viscol, ger și voie bună.

Apoi intră în conflic cu ISJ-ul autohton, pentru că nu le predă copiilor Creangă sau Eminescu. De data asta conflictul e unul real, ISJ-ul zice că anchetează nerespectarea programei. Dar nu mai anchetează nimic, pînă la urmă. Deși,  dacă tot vrei să reformezi sistemul de educație nu începi prin a-l sabota. Eu dau un punct, în cazul ăsta, ISJ-ului, care a gestionat onorabil conflictul. Adică a lăsat-o să reformeze.

Bun. Trebuie să fac o intervenție plicticoasă, dar necesară. Pare că nimeni din afara sistemului de învățămînt nu a înțeles care-i treaba cu titularizarea și suplinirea în învățămînt, iar presa e interesată doar de circul mediatic adiacent. Pe bună dreptate, metodologia cadru privind mobilitatea personalului didactic e un monstru lăbărțat și în perpetuuă schimbare. Dar, pentru că știu că nu aveți metodă sau sistem adecvat, o să explic, cât se poate de atractiv, ce ne interesează în cazul de față.

Ne interesează că în învățămînt există două tipuri de posturi. Cele care se ocupă pe durata nedeterminată, de profesorii titulari și cele care se ocupă pe durată determinată, de profesorii suplinitori. Din ultima categorie face parte și dna. Tunegaru. Da, chiar atît de simplu este, dna. Tunegaru a știut de la bun început că poate ocupa postul doar pentru un an. A știut și a semnat pentru asta în ședință publică. A știut că la sfîrșitul anului școlar trebuie să plece, dar asta nu i-a plăcut. Cît se poate de ok, pînă aici. Cine s-ar bucura? Cred că nimeni, mai ales dacă ai prins un post mișto, la o școală unde te-ai apropiat de elevi.

Doar că, în acest punct, dna. Tunegaru a făcut o chestie cam nasolă. A spus că a fost dată afară, că cineva a dat orele ei, din pix, altcuiva, mai puțin pregătit, că vechimea și hîrtiile exced competența profesională. Și că, da, a fost dată afară pentru că a contestat sistemul. Suficient cât să inflameze majoritatea. Majoritate care a să sărit să o apere. Să-i încurajeze, în fond, derapajele.

Și aici intrăm în secvența “trist”. Sistemul este criticabil, sistemul este de căcat imperfect și corupt, sistemul este cum vreți voi să fie, dar în momentul în care îl contești folosind exact metodele pe care le folosește sistemul ca să te controleze, nu mai există dubii, începi să faci parte din sistem, să te identifici cu sistemul.

Iar dna. Tunegaru exact asta face. Minte că a fost dată afară, cînd, de fapt, contractul ei de profesor suplinitor s-a încheiat de drept, acuză colegii titulari “că au fentat sistemul ca să devină titulari”, acuză inspectorii școlari că au “alocat din pix” orele ei altui profesor, acuză Primăria și Ministerul că se răzbună pe ea pentru că e un profesor incomod. J’accuse, J’accuse, J’accuse. Doar că în cazul ăsta, Zola este puțin descoperit și cît se poate de interesat. Sau, cel puțin, așa pare de aici.

În situația ei sunt sute, dacă nu mii de suplinitori din întreaga țară. Printre ei, mulți care au luat nota 10 la examenul de titularizare în învățămînt. Nu 9,62 cît a luat ea.  Dar și aici este o problemă. 9,62 este nota obținută la examenul scris. Repartizarea se face în baza unei medii, între nota la examenul scris, nota la examenul de licență, media anilor de studiu. Dacă e să fim foarte preciși, dna Tunegaru intră în ședința publică cu 8,945. Asta dacă nu merge la examen și anul ăsta. Din nou, mulți dintre colegii ei suplinitori merg în fiecare an la examen. Trec în fiecare an prin rahatul ăsta și de multe ori o fac pentru două, trei posturi  titularizabile în tot județul.  Dna. Tunegaru vrea postul fără concurs și în detrimentul unui coleg titular care are tot dreptul să-l ocupe în etapa de pretransfer. De ce?

…că mi se poate nega legal dreptul de a concura cu șanse egale pe un post liber, că vechimea și hârtiile bat competența și interesul superior al copiilor. E inacceptabil ca decizia de angajare a unui profesor să nu țină cont de realitatea din școală și de dorința părinților. Sistemul împarte arbitrar resursa umană în insideri și marginali și ia pe baza acestei distincții decizii care pot afecta viitorul unor copii.

Șanse egale. Mă scuzați, dar am rîs. Chiar dacă o înțeleg pe dna. Tunegaru. Cum poți să invoci egalitatea de șanse cînd tocmai vrei să te bagi în fața unui coleg care a susținut, ca și tine, un concurs de titularizare? Cînd ceri, nici mai mult, nici mai puțin ca, în cazul tău, să nu se respecte metodologia aia, tîmpită poate, dar tot metodologie, adică lege, adică chiar chestia aia care ne asigură că toți îs tratați egal. Cînd spui că toți colegii tăi sunt ori incompetenți ori șmecheri care au fentat un sistem pe care tu nu ai vrut să-l fentezi pentru că etică și caracter?

Sigur, se fac destule pe lîngă, sistemul de învățămînt este ineficient, departe de perfecțiune, nici măcar funcțional, sigur, este necesară o discuție calmă, fără imixtiuni politice, în interesul copiilor, așa cum foarte frumos ne explică dna. Tunegaru. Dar eu parcă nu aș vrea ca generația următoare de lideri, trendsetteri, whatever, să fie ca dna. Tunegaru. Nu vreau lideri de opinie fascinați de propria imagine,  superiori by default care au învățat imediat cît de eficient este discursul în care interesul tău este justificat de interesul copiilor pe care-i educi.

Dar eu am lucrat alături de elevii mei atât de frumos, am investit emoțional, am luptat și am muncit pentru progrese uimitoare, neașteptate care au surprins școala întreagă. Nu îi pot lăsa să regreseze, să piardă totul. E o responsabilitate pe care vreau să o duc până la capăt. 

Și totuși, nimic din toate astea nu are vreo relevanță pentru inspectorat. Interesul elevilor e călcat în picioare. Nu vor decât să scape de mine, profesorul care vrea să schimbe sistemul de la bază.

We don’t need no education. Genul ăsta de educație, mai exact.

Leave a Comment