România vs. costum Armani și rochie Fendi cu broșă Chanel

Duminică va trebui să votăm pentru funcția de președinte al României, unul dintre doi candidați atît de asemănători încît, după ce totul se va fi terminat, vom fi reprezentați ori de un de costum clasic negru, ori de o rochie Fendi asortată cu o celebră broșă Chanel. Aceasta va fi singura diferență importantă. Decidem, practic, pe cine vrem să vedem la televizor, atunci cînd o să vedem pe cineva la televizor, o rochie sau un costum. La fel de selecte amîndouă, de altfel.

Întreaga campanie electorală se bazează pe acest principiu primar, candidatul nostru este total diferit de candidatul vostru. Este răul cel mai mic. Johannis nu e Dăncilă, Dăncilă e non-Johannis. Staff-urile nici măcar nu au încercat să promoveze imaginea unui președinte bun, onest, competent. Pentru că este suficient să nu fie chiar atît de rău ca celălalt.

Un principiu primar, generează o mentalitate simplistă și irațională. Nimeni nu reacționează la argumente, toată lumea decide emoțional și impulsiv. Nimeni nu ascultă, toată lumea vorbește, cît mai tare și cît mai convingător.

Pe acest principiu, s-au construit două nuclee, la fel de dure, inflexibile, impulsive, opace și gregare. Conduse de ideologii diferite, dar identice ca structură internă. Două celule care dețin, în același timp și definitiv, adevăruri imuabile și contradictorii. Două corpuri care poartă ori costum, ori rochie și care disprețuiesc consecvent și iremediabil ori rochia ori costumul. Două grupuri incapabile să se schimbe, dar care spun că reprezintă schimbarea.

Nimeni nu pare interesat de acest paradox, convingerile sunt prea puternice, nu trebuie să fie demonstrate, disprețul pentru ceilalți, prea greu de eliminat din codul genetic. Suntem noi sau ei, nu există împreună, noi și ei. Rochia și costumul au o singu proiect: neutralizarea adeversarului politic. Rochia și costumul au generat și întrețin starea de animozitate, conflictul și fractura. Nici rochia, nici costumul nu au spus: nu mă interesează rochia, nu mă interesează costumul, nu mă interesează votanții rochiei, nu mă interesează votanții costumului, mă interesează toți cetățenii României, de la rochie sau costum, pînă la ultimul ultimul copil din ultimul centru de plasament.

Rochia disprețuiește bogații, capitaliștii, corporatiștii, tefeliștii, conservatorii, marxiștii, afaceriștii. Costumul disprețuiește asistații social, hoții, marxiștii, săracii, știrbii, inculții, agramații. Nici rochia, nici costumul nu disprețuiesc oameni, nu iubesc oameni. Disprețuiesc sau iubesc categorii sau clase sociale. O să facă ceva pentru cei pe care-i iubesc și o să-i ignore pe cei pe care-i disprețuiesc.

Ambii candidați la funcția supremă în stat reacționează la stimuli, preferințe personale și interese de grup. Nici unul dintre ei nu este un profesionist adecvat, sau măcar un amator rezonabil. Din punct de vedere politic, sunt doi infantili, genul de copil care îți aruncă în cap jucăria, dacă îi spui că nu îți place.

Iar noi, cei care îi votăm, din convingere sau pentru că am indentificat în unul dintre ei răul cel mai mic, suntem părinții iresponsabili și lipsiți de discernămînt care i-au educat prost. Înainte de orice, votul ar trebui să fie exigență față de cel în care am crezut. Nu suport necondiționat și atitudine permisivă. Este responsabilitea celor care au votat un candidat, să îl penalizeze cînd derapează. E singura variantă acceptabilă. Riscul este să cîștige cel care va învăța că nu își poate permite orice, doar pentru că celălalt este mai rău.

Leave a Comment