România te iubesc

De dimineață mă uit la reportajul celor de la România te iubesc despre tragedia Colectiv. L-am ratat ieri, au venit cei de la DSP să facă măsurători sonometrice. Ca niște profesioniști desăvîrșiți, au cerut înainte de la reclamat (proprietarul sălii de nunți, botezuri și înmormîntări) zilele în care se desfășoară evenimente și mi-au spun că vin și măsoară la 18 fix. Că ordin de serviciu și mașină. Așa a și fost, la 18 fix cîinele a început să latre ca la DSP și dînsul m-a sunat să ies să deschid că nu merge soneria. Moment în care am înțeles de ce în ultimele două zile de week-end din luna asta pot să stau liniștit în casă. De ce bașii nu bubuie chiar așa tare.

Dînsul, cel care a venit să constate, să măsoare zgomotul și furia se uită la mine, așa, ca la un usual suspect și zice melancolic, nu se aude nimic. Către celălalt, tu auzi ceva, domnu’ inginer? Evident, nici domnu’ inginer nu aude nimic. Nu aud nici eu nimic, nu se aude, dom’le, ce să aud? Nu vă supărați, zic, nu era normal să veniți cînd se aude? Eu m-am oferit să vă comunic la telefon, să nu veniți degeaba.

Nu să poate, răspunde dînsul, am făcut ordin de serviciu, am cerut mașină din timp să putem veni. Era atât de convingător! Am mai dat o dumă, totuși, ca un reclamangiu de profesie ce mă aflu. Și dacă nu era nuntă? A rîs superior. Exclus, am cerut să ne dea   graficu’ pe week-end-ul ăsta, ieri nu a fost nuntă, azi este, de aia am și venit. M-am muiat puțin, uite cum suspectez oamenii degeaba. De la cine ați cerut? De la domnul patron, am mai vorbit cu el, pare foarte înțelegător, a făcut și izolație. I s-a luminat fața cînd a spus asta. Ce, găsești în fiecare zi patroni de club înțelegători? Și dacă găsești, parcă toți face izolație? Și dacă i-ați cerut lui să vă dea graficul, el nu știe că veniți în control? Pauză. Și iar pauză și ridicat din umeri. Am dedus că știe. Și am dedus că doar prost să fie să nu facă ce trebuie cînd vine controlul. Or dînșii auzi că-i de treabă, nu prost.

Context în care, după ce au măsurat și n-au găsit depășiri, în timp ce scriau procesul-verbal iar eu, de frică să nu-mi tragă două peste bot, să-mi muște nevasta și să-mi fută cîinele am șoptit, știți, de vreun an se aude și încă foarte tare, nu m-a surprins deloc replica dînsului. Care, deși a pus punct mascaradei, nu a fost și ultima: lăsați domnu’, toți petenții așa zic și la controale nu se constată.

În drum spre poartă. Apropo de cafeaua aia (le oferisem o cafea, dar au refuzat-o scurt și elocvent, nu, mersi) iau și eu un măr, că tot nu le-ați cules, ce bine arată. Ia dom’le liniștit, mai ia unul și pentru domnul inginer.

Tot de dimineață știu că nu voi putea scrie ceva despre Colectiv. Luați cîteva mere. Sunt foarte bune. Viața are alt gust cînd îți bagi dinții în ele.

 

Colectiv 1

Colectiv 2

Colectiv 3

Leave a Comment