qPoem, the place where poets live in

Văd pe facebook chestia asta:

PENTRU REÎMPROSPĂTAREA MEMORIEI IDIOȚILOR CARE TRAG CU OCHIUL PE ACESTE PAGINI și CARE MINT CU NERUȘINARE:
Călin Vlasie
29 august la 17:06
Pentru mine poezia (literatura) este un act suprem de conștiință culturală.Tot ce va fi impostură,absența criteriilor valorice, veleitarism, grafomanie, calcul meschin va fi eliminat de pe qPOEM și de pe qPROZA fără nicio ezitare.În acest moment impostura a acoperit aproape total spațiul virtual. Și nu eu voi fi cel care o va potența. DIMPOTRIVĂ ! Tehnologia a descoperit o formulă de comunicare incredibil de facilă, internetul, pe care acum impostorii de toate calibrele culturale o utilizează din plin, de la scriitorul de vagoane la universitarul tras la rindea de un sistem scăpat de rigorile academice reale.Impostura aceasta e mult mai gravă și mai periculoasă decât cea ideologică din timpul dictaturilor.Este totală și,sub scutul falsei democrații, ocupă întreg spațiul de conștiință culturală.

și-mi zic, taci mă că nu-i rău. Cineva are grijă dă conștiința noastră culturală. Lovește în grafomani și veleitari. Le zice bine, ce să mai. Bine, discursul ăsta mă duce imediat la Cațavencu, ăla cu mvai țărișoara mea, care ce-au făcut ăștia cu ea. Dar mă fac că plouă, ce motive aș avea să-l suspectez de ceva? De orice.

Apoi, la  două click-uri distanță, lăbărțîndu-se pe toată toată suprafața criteriului valoric, asta:

Călătorie

Mai las câteva lacrimi
Să cadă
Prea mult a plouat
Și mi-e frig
Mâine voi trage cortina
Peste cerul meu

Mi-am făcut bagajele
De mâine
Mă mut în suflet
Acolo măcar nu plouă
Și dacă mi-e frig
Mă încălzește Iubirea

Semnează o doamnă sau o domnișoară Ella Blue.

Mărturisesc, am fost derutat pentru cîteva momente. Derutat și grav deconcertat, omul era atît de hotărît, atît de energic în execuția sumară a impostorilor încît mi-a trecut prin cap că-l citesc pe însuși domnul Eminescu care semnează cu pseudonim de gagică. Doar să ne testeze.

Mai pe scurt și mai în ton cu expresivitatea textului, m-am simțit ca universitarul tras la rindea de un sistem scăpat de rigorile academice reale.

Moment în care mi-am dat seama că am trăit pînă acum într-o lume iluzorie, hîdă și bipolară. O lume fără qPoem.

Practic, nici nu știu ce aș prefera, la o adică: monstruozitatea că rînduri ca cele de mai sus sunt într-adevăr poezie sau erezia că cei care o abuzează în fiecare zi vorbesc în numele ei.

 

6 Comments

  • koga ion.escu
    September 22, 2016 at 10:12 pm

    mă tem că tu cauţi copacul lui Kilmer (“Nu cred că voi vedea vreodată/ Un vers frumos ca un copac”).

    însă [în deplin acord cu tine vizavi de “preferinţa” literară (despre care nu mai ştiu cine spunea că ne poate uimi precum preferinţa îndrăgostitului – sic!) a lui Călin Vlasie, ce transformă inevitabil declarativul în pură demagogie], să nu uităm că: “E nevoie de multă istorie pentru a se scrie o carte bună”. Şi că: “Pentru a avea poeţi buni, e nevoie de cititori buni.”. Nu trebuie să te superi pe Călin Vlasie. El apreciază ce citeşte pentru că apreciază cum citeşte.

    De unde şi contradicţia…

  • A. D. Pop
    unQpop
    September 23, 2016 at 4:04 am

    și nu era mai simplu să nu se umfle în pene, dacă astfel de texte apreciază? și nu-i singurul. de text zic. sigur, eu nu mă pricep la poezie, sunt blogger, sau mă pricep la poezie cît se pricepe toată lumea, dar pot să-mi dau seama că majoritatea textelor din qpoem sunt lăbăreli. putem presupune că știe și Vlasie, el e un poet priceput. dar în loc să le excludă cum se laudă preferă să-i înjure pe cei care i-au spus că promovează mediocritate. trist și penibil,

    • koga ion.escu
      September 23, 2016 at 6:35 am

      spui tu: “majoritatea textelor din qpoem sunt lăbăreli”; crezi că degeaba s-a ajuns la concluzia că: “o labă la vremea ei face cât zece femei” (întrebare mai mult sau mai puţin retorică)?

      există un regret care, pradoxal, ar trebui să ne bucure (sic!) şi pe care mă gândesc că ar trebui să îl împărtăşim cu toţii: un text a cărui literaritate tinde sau chiar este egală cu zero are capacitatea de a genera reacţii de natură literară; ceea ce nu este puţin lucru; cu alte cuvinte, este un text mai valoros decât (exemple aleatorii) o declaraţie a lui Iohannis, a bucătarului Petrişor sau a Luminiţăi Cioabă (“poetă” de acelaşi calibru).

      probabil de aceea Wright Morris pretindea că “Lectura este un ritual derutant; ca şi rugăciunea, cel mai bine se face în tăcere, mişcând doar din buze.”; acu’ na, ce să facă d-ul Vlasie dacă are buzele mari, atât de mari, încât, atunci când citeşte, dă din mâini; zabtere în urma căreia, nici el nu îşi explică cum şi mai ales de ce, iau naştere postări stupide.

      sireacu…; fiţi dom’le oameni, compătimiţi-l; nici lui nu i-o fi uşor.

      • A. D. Pop
        unQpop
        September 23, 2016 at 7:03 am

        păi nu, că eu ziceam de texte, comentariile (reacțiile generate) există și sunt, ele însele, ocazia perfectă de-a observa contorsiunile naturii umane. adică nu-i puțin lucru, da, e doar puțină importanță.

        pe de altă parte, nu cred că dl. Vlasie postează ceva. el apără ce are. nevoile, sărăcia, neamul. chestie admirabilă, în fond. și edificatoarea, omul nu are ce face, trebui să apere, să explice, să justifice.

  • mallev
    September 23, 2016 at 5:16 am

    daca poezia ar avea sila, ne-ar lasa!

    • A. D. Pop
      unQpop
      September 23, 2016 at 5:27 am

      n-are, dom’le, aia-i

Leave a Comment