O zi deosebită pentru porcii melomani

Într-o zi cu ceață, una din zilele alea care abia se tîrăsc pe străzi, parcă strigă și ele, dude, suntem și noi oameni și pe noi ne-a terminat revelionul, un tip se plimba cu mașina pe Muncii, o arteră mare , dar periferică a Clujului. Își fixase pe bord o cameră video și se gîndea, nu prea convins, că n-ar fi rău să-i taie calea doi porci melomani.

Ar fi putut să-i treacă prin cap Arsenie Boca, pierdut între șinele de tramvai, întrebînd unde-i buticul. Arsenie Boca ar fi dat orice pentru o țigară Pall Mall, fără filtru. Cînd îndoiala mușca din el, Arsenie Boca fuma. Dacă s-ar fi oprit în fața mașinii și-ar fi întrebat unde e buticul, tipule, tare aș fuma un Pall Mall, videoclipul tipului ar fi devenit viral. Sigur, doar dacă ar fi demonstrat cumva că nebunul ăla e chiar Arsenie Boca.

Mai puțin rating ar fi făcut cu un poet. Însuși poetul Liviu Ioan Stoiciu să fi trecut pe bulevardul Muncii, ar fi trecut neobservat. Dacă aș fi fost de față (și ar fi fost posibil să fi fost de față, locuiesc la două stații de autobuz de Muncii, cu mașina, dacă nu prind stopul de la intersecția cu Cîmpina, fac 3 minute pînă acolo) aș fi strigat la internaut, băi, ești prost, e LIS, ăla care i-a furat premiul lui Abăluță.

Dar cei mai mulți bani i-ar fi făcut cu o tipă mișto, dezbrăcată complet, care trece Muncii, vis a vis de Sinterom. Dar să fie și ea moartă de cel puțin cîțiva ani. Greta Garbo sau regina Cleopatra. N-ar fi scos un sfanț dacă i-ar fi trecut prin față Daniela Crudu sau Adelina Pestrițu. Și nu din cauză că doamnele de care spun sunt încă în viață.

Nici cu Simona Halep n-ar fi scos vreun ban, dacă ar fi trecut cuminte, cu racheta pe umăr, pe la trecerea de pietoni din fața Facultății de Mecanică.

Undeva pe la mijlocul bulevardului, prin fața mașinii dotate cu cameră video au trecut doi porci grași, cam plictisiți. Nu știa nimeni că sunt melomani. Tipul i-a filmat imediat, nu s-a mirat deloc că porcii din gîndurile lui chiar au apărut pe stradă. A urcat filmarea pe net și a pus un comentariu original – pietoni indisciplinați.

Nu putem exclude complet varianta ca unul dintre cei doi porci să fi fost totuși părintele Boca. Cel mai slăbuț dintre ei, părintele a fost un om sfînt, a trăit foarte mult timp în post și rugăciune. Pe deasupra era foarte des cuprins de îndoială, așa că fuma foarte des Pall Mall fără filtru.

Asta ar fi fost și mai greu de demonstrat la YouTube. Treacă meargă, poți pretinde că nebunul pe care l-ai filmat este Arsenie Boca, dar cînd spui că unul dintre cei doi porci este Arsenie Boca, ești trimis imediat la plimbare. Mai ales că nici unul dintre porci n-a scos vreun sunet. Deși, dacă părintele Arsenie s-ar fi transformat în porc, fix așa s-ar fi comportat. Ar fi trecut strada fără să atragă mai mult atenția. Ar fi urcat pe deal și ar fi făcut, fără autorizație de construcție, o ditamai mănăstirea.

Parcă-l aud tunînd dintre dealuri, să-mi spună cineva la ce-i trebuie Domnului nostru Dumnezeu autorizație de construcție.

Cei doi porci au trecut prin fața tipului pentru că ploua și cînd plouă, porcii caută o pășune unde să pască. Sau să facă ce fac porcii de obicei. Mănîncă și așteaptă Crăciunul, cînd oamenii îi taie și-i transformă în friptură.

Porcii erau mari, deci scăpaseră și ei întregi de magia sărbătorilor. Unul dintre ei a luat ceva de pe jos, chiar în fața mașinii. Tare aș fi vrut să fi mușcat din capotă, ca fratele lui alb din Black cat, White cat. Dar nu s-a întîmplat asta, s-au uitat cîteva momente în cameră și au plecat mai departe.

Nu-mi dau seama cum ne văd porcii pe noi. Ce suntem noi pentru ei? Vreau să cred că suntem niște porci cu toții, pentru porci. Porci mari și grași, care se plimbă toată ziua în mașinile lor urîte. Porci inculți care ascultă manele.

Oricum, a fost o zi perfectă pentru porcii melomani. După ce au trecut Muncii au urcat pe deal, pînă dincolo de Aleea Lipova, spre străzile cu nume de compozitori, pînă la ferma Steluța. Ce ar putea să caute doi porci bine hrăniți într-o fermă de fructe? Porcilor le plac merele. Urcă, grohăind fericiți, dealul și se îndoapă cu mere, multe dintre ele deja în putrefacție. Unii devin bucolici de la merele fermentate. Aceasta este și explicația zgomotelor care se aud uneori dinspre dealuri.

Chiar dacă le plac foarte mult merele, porcii urcă tot dealul ăla pentru muzica străzilor cu nume de compozitori. Ori nu le-a spus nimeni de manele, ori au ascultat și nu le-au plăcut prea mult. Sau poate că, spre deosebire de noi, porcii sunt conservatori. Au rămas cumva la lucrurile esențiale, muzica și meditația.

În fermă sunt și pere, dar perele nu le plac așa mult. Mănîncă prima dată merele, dacă nu se satură (și porcii nu se satură niciodată) trec la pere, pe care le mănîncă de asemenea. Cînd termină de mîncat toate fructele, burțile lor ating deja pămîntul. Se trîntesc pe sol, care pe unde apucă și adorm fericiți în sunetele străzilor cu nume de compozitori. Pentru că sunt morți de mult, compozitorii nu mai compun opere complete. Dar nici nu sunt în totalitate tăcuți. Scot, din timp în timp, sunete armonioase care adorm porcii. Este și salvarea lor, dacă n-ar adormi, burțile lor ar exploda și corpurile lor dislocate n-ar mai părăsi niciodată dealurile.

Nu știu exact cînd e sezonul porcilor, cînd apar porcușorii. S-ar putea să fie chiar acum, cotețele sunt pline de mici ființe rozalii și gălăgioase. Spre deosebire de puii de șoareci, sunt mult mai simpatici. Mie îmi plac și cînd sunt mari, dacă dau peste vreunul, îl scarpin pe cap și el grohăie fericit. E felul lui să-mi spună că e ok dacă îl scarpin pe cap. Le este indiferent de fapt, dar nouă ne place să credem că cine știe ce mare favoare le facem porcilor că-i scărpinăm pe cap. Nu le facem nimic, ne place să ne dăm importanță. Dacă întîlnim un animal, ori îl scărpinăm pe cap, ori îi zicem ceva frumos, o onomatopee adecvată speciei. Cuțu cuțu, țugu țugu, pisi pisi. O mare porcărie dacă mă întrebi.

De cînd mă știu îmi plac porcii. Îmi pare rău pentru ei, înainte de Crăciun, cînd îi văd tîrîți de funie prin curți, înțepați, măcelăriți, arși, cu aburi care ies din corpul lor încă cald. Dar îmi place și să-i mănînc, în special sub formă de cîrnat, sau friptură. Nu mă dau în vînt după cartaboși, dar are cine să-i mănînce și pe ăia.

E un pic trist să mănînci din ființele care îți plac. Dar nu mai trist decît să omorîm copiii.

Leave a Comment