O poveste italiană

signora Maria a născut, într-o zi la fel de banală ca toate zilele pe care le suportăm, un copil negru.  înainte de asta l-a purtat 8 luni, trei săptămîni și 5 zile în burtă. signorina Maria a știut foarte bine că pula care a intrat, cînd sălbatic și halucinant ca un armăsar ținut cu lunile în grajd, cînd bleagă  și tristă ca pula bietului Romeo legat cu sfori de cînepă la picioarele balconului, aparținea unui soldat negru. îi putem spune Jack, îi putem spune Dick, soldatul putea să facă doar copii cu ten închis. negri și crețulii ca tac-su. chiar dacă signora se ruga, poate prea mult, ca măcar ăsta să fie alb.

mio padre, războiul acesta a durat prea mult. bărbații mor pe front și alte scuze, la fel de puțin interesante. e suficient să citim sfintele învățături, să ne acomodăm cu dogma. sau să ne imaginăm faciasul Domnului, un Dom plictisit, ușor excedat de scuze agasante. nu mi-l închipui deloc înjurînd, dar dacă ar fi să o facă, dacă latura lui umană ar decide să se manifeste în vreun fel, i-ar spune signorei, taci, în pula mea, am decis de mult, nu vă puteți fute cum vreți. punct.

sigur, Maria nu își imagina acest dialog. nu avea deloc interesul. în inima ei creștea speranța, nu se poate, copilul va fi alb, puțin măsliniu, eventual, ca mă-sa, cu un pic de noroc va avea și ceva din trăsăturile lui Antonio, soțul signorei.  evident, tot miracolul va rezolva și problema omniprezenței, cine știe prin ce parte a globului își băga și Antonio pula în clipa în care pula lui Jack (sau Dick) dansa fericită în frumoasa signora. pentru că, da, signora era cea mai frumoasă femeie din oraș.

știa cu certitudine că Dumnezeu va scoate îndoiala din capul țăranilor. va curăța pielea, în cazul în care nenorocita de spermă purta spermatozoizi colorați. și nimeni nu se va întreba unde era Antonio acum 8 luni, trei săptămîni și 5 zile. cînd va fi să-l nască, Dumnezeu va face cumva ca signora să arate tutoror un nou-nouț pui de italian, ușor măsliniu, ușor cîrlionțat, dar alb, evreu ca mă-sa.

dar în ziua aceea, în pofida rugăciunilor signorei, sau, poate, datorită lor, copilul s-a născut negru. Maria și-a ridicat nervoasă privirea, de ce, băi, ce Ți-am făcut? Jack (sau Dick) unde mă-ta ești, Antonio, ăsta-i fi-tu, îți place fi-tu, Antonio, va fan culo? nimic țăranilor adunați în piață, nici un cuvînt, nici măcar un gînd.

Jack (sau Dick) era mort de mult, evident că Șeful nu l-a lăsat să mai trăiască prea mult după asta. l-a avertizat înainte, cînd a deschis ușa signorei Maria, ușa a scîrțîit dubios, dar pe pe Jack (sau Dick) nu l-a interesat,  Jack (sau Dick) a fost un prost. sau poate a gîndit că merită. sau, cel mai probabil, a făcut ce a trebuit să facă. oricum el este cel mai puțin important. Jack (sau Dick) a fost doar o carcasă, un corp de folosit.

Antonio era beat mort de fericire și mort de beat cum era s-a uitat la copil, ce frumos e, va fan culo. seamănă cu tine. signora Maria și-a mușcat pentru prima dată buzele, iartă-mă că ți-am zis băi. și mersi pentru pula lui Jack (sau Dick), a lui Antonio nu-i bună de nimic. dar nu e cam măsliniu, va fan culo? nu mai mult decît tac-su, Antonio.

apoi Antonio a luat copilul în brațe să-l arate țăranilor, așa cum era obiceiul, dar credința se strecurase deja în sufletul Mariei. caldă și perversă îi masa ușor pulpele, totul va fi iluminat și adevărat în bezna țăranilor. mersi, zise Maria zîmbind fermecător, grazie, duh cald. iată copilul, urlă în clipa aceea Antonio de la balconul vilei. să trăiască, urlară și țăranii în cor, dar nu e cam măsliniu? nu mai mult decît tac-su, urlă rîzînd în hohote Antonio. nu mai mult decît tac-su, urlară și țăranii rîzînd în hohote, după care se împrăștiară care pe unde să sărbătorească.

Maria își mușcă încă o dată buzele, iartă-mă că Ți-am zis băi, habar nu am ce-a fost în capul meu. cînd Antonio căzu cu capul pe masă, Maria-și făcu bagajul. cîteva haine în geanta Samsonite, urlă de sus o voce autoritară. și copilul, să nu cumva să uiți copilul. Maria zîmbi ironic, dar nu mai avu curajul să zică oare ce-o fi în capul Tău, băi? o gîndi, dar cum o gîndi știu că știe și el. geanta era foarte grea, Maria avea tot felul de prostii de cărat, dar în fața porții o aștepta un tip mișto. brunet, tuns scurt, cu barbă și atletic, hai o dată, pizdă, ne prinde dimineața. copilul gînguri fericit privindu-l, Maria zîmbi fermecător, îl luă de mînă și în momentul în care închise în urma lui poarta știu că va fi femeie, pentru totdeauna, femeia lui.

pramatia asta mică are un nume? nu. atunci o să-i spunem Jesus.

Leave a Comment