Gustave Le Bon, mediator al Jandarmeriei Române

Pe mine cazul Oana Mardare, actrița care-a mers cu un tricou LGTB la manifestația organizată de ceva organizație de dreapta, populată în mare parte cu naționaliști și legionari, mă face să cred că ne manifestăm, nonșalant și agresiv, pe-o curbă a partizanatului și-a autismului social.

Nu vreau să abordez situația din punct de vedere sociologic, filosofic, pentru că este fix una dintre situațiile care trebuie abordate din punct de vedere legal. Pentru că, de cînd cu LGTB și CpF, de cînd cu situațiile de antagonism &dispută & scandal & ba pe-a mă-tii, toată  lumea invocă legea, ca instanță supremă. Toți își manifestă respectul necondiționat pentru lege și-o imploră, cu părul despletit și ochii-n lacrimi să acționeze, să apere, să medieze, să clarifice o dată pentru totdeauna. Iar legea, cea care ne interesează în cazul organizării manifestațiilor publice, face asta cu succes.

Art. 12. – (1) Organizatorii adunarilor publice sunt obligati:
h) sa ia masuri pentru indepartarea participantilor care, prin modul de manifestare, tulbura ordinea si linistea publica, iar cand acestia nu se supun, sa ii semnaleze organelor de politie;
Art. 13. – Participantii la adunarile publice sunt obligati:
a) sa respecte recomandarile facute de organizatorii adunarilor publice, imputernicitii acestora sau organele de ordine;
b) sa se abtina de la actiuni de natura a impiedica desfasurarea normala a adunarilor publice si sa nu incite la asemenea actiuni prin viu grai, manifeste sau alte mijloace audiovizuale;
d) sa paraseasca imediat adunarile publice sau locul unde acestea se desfasoara, cand au fost somati de catre organizatori, imputernicitii acestora sau organele de politie;
Art. 14. – Este interzis ca persoane sau grupuri de persoane care nu au legatura cu adunarile publice organizate sa se infiltreze in randul demonstrantilor, cu scopul de a tulbura normala desfasurare a acestora (LEGEA nr. 60 din 23 septembrie 1991, republicată, privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice)

Punct în care tot ce s-a întîmplat ieri la Cluj ar trebui să fie clar pentru toată lumea. Un cetățean a încălcat legea, i s-a cerut să părăsească piața, a refuzat să o facă, a fost dus la secția de poliție, unde în cel mai rău caz pentru el va primi o amendă, end of story. Sigur, putem invoca în avantajul nostru tot felul de principii și valori care trebuie însă aplicate unilateral. Putem să ne căcăm pe noi că poliția nu ne permite să stabilim noi înșine ce avem voie să facem și ce nu au voie ceilalți să facă. Putem să ne mințim cît vrem că nu avem standarde duble.

Faptul că nu e așa, tot valul de simpatie publică, titlurile de genul “a fost băgată în dubă pentru că și-a spus părerea“, reacțiile emoționale, viscerale de pe rețelele de socializare demonstrează, pe de o parte, că iubim legea doar cînd legea  îi sparge dinții dușmanului nostru și pe de altă parte și mult mai grav, că habar nu avem care este esența și scopul protestului Antisistem. Habar nu avem, de fapt, cînd este necesar și util să ne exercităm drepturile civile prin semnalarea unor derapaje  ale autorităților. Cînd este absolut vital să-i dăm un șut în cur atît jandarmului opresor cît și autorității care i-a pus pulanul în mînă. Cînd ar fi cazul să înțelegem că nu putem cere ca legea să acționeze în funcție de simpatiile sau emoțiile noastre.

Whatever, nu mă interesează ce căuta Oana acolo, de ce a mers în piața Avram Iancu la o manifestație a celor care demonstraseră de mult idei și valori total opuse valorilor ei, avea tot dreptul să fie acolo. Nu mă interesează nici că purta un tricou LGTB la o manifestație a ultrașilor conservatori cunoscuți pentru excesele și agresivitatea lor, deși este evidentă provocarea. Are tot dreptul să provoace, să se îmbrace cum dorește.

Ce este relevant în cazul de față este că, în mod evident fără să aibă habar,  a intrat în conflict cu legea. Iar după ce intrat în confict cu legea, a intrat în conflict cu cei chemați să asigure respectarea ei. Iar după ce a intrat în conflict cu reprezentanții ei, a intrat în conflict cu bunul simț care trebuia să-i spună că poate e momentul să se oprească, să asculte ce-i spune, cît se poate de calm și decent, un reprezentat al Statului care, în mod cu totul și cu totul întîmplător, avea dreptate, să plece.

Filmarea video.

Întrebare. Ce ar fi trebuit să facă jandarmii în momentul în care a refuzat, pur și simplu, să plece de acolo? Da, exact, să o lase-n pace. Sunt cuminte #partikip. Noi ne vedeam de-ale noastre.

Hai, bre, dă-le pace, se descurcă ei. Da legea zice că tre’ s-o scoatem dintre ăștia. Dă-o-n pulă de lege. Bine, da ce-i zicem lu’ șefu? Dă-l în pulă de șef, e bulangiu și el. Merem să bem o bere, trecem mai pă sară p-aci, să vedem care-i faza.

Doar că, animalele,  au băgat-o cu forța în dubă, și-au dus-o la poliție. Da, pot să facă asta, îi plătim să facă asta și ne-am fi bucurat foarte tare dacă i-ar fi băgat în dubă, cu cîțiva bocanci bine plasați în cap, pe cei trei vlăjgani care s-au fîțîi la marșul organizat de LGBT din aceeași zi, din același oraș. Doar că vlăjganii nu s-au pus în cur, nu au protestat, nu au clamat un drept inexistent. S-au legitimitat, după ce organizatorii marșului au cerut organelor de ordine să intervină, jandarmii au percutat și în cazul ăsta la fel de prompt și indivizii puși pe scandal și-au luat tălpășița.

Mulțimile sunt iritabile și impulsive, fără îndoială, dar în grade foarte diferite. Diferența între o mulțime latină și una anglo-saxonă, de pildă, este izbitoare. În 1870, publicarea unei simple telegrame care relata o presupusă insultă a fost de ajuns pentru a produce o explozie de furie, care a dus pe dată la un război îngrozitor. Eșecul mult mai grav al unei expediții engleze în fața Kartoun-ului nu producea în Anglia decît o emoție minoră.

Well, suntem latini, pare-mi-se. Că tot am văzut că Jandarmeria este ridiculizată cînd spune că Oana a fost scoasă de acolo, în primul rînd pentru protecția ei. Google it pe tipul plin de mușchi care-i spune să nu fie isterică. De fapt, e suficient să vă uitați cu atenție la el. Și reacția jurnalistului împiedicat să intre în perimetrul de siguranță.

Dacă ne place adevărul, trebuie să admitem că Oana a procedat greșit. Asta nu ne împiedică să o apreciem în continuare pentru idealurile, pentru principiile ei, pentru că-i pasă.

 

Photo by Benny Jackson on Unsplash

Leave a Comment