Marcel Lepa, o situație de drepturi civile

Poliția Română l-a prins pe infractorul Lepa, după ce a împușcat un polițist care încerca să-l prindă și el pe infractorul Lepa, echipat cu bluză de bumbac și pistol din dotare, Carpați.

După ce l-a prins pe infractorul Lepa, Poliția Română s-a lăudat pe contul de fb cu isprava. A postat adică poza asta, cu Lepa la bustul gol, pișat pe el, cu o urmă roșie la cap și flancat de doi băieți din trupele speciale. Doi băieți care arată exact cum ar trebui să arate toți polițiștii care ies pe stradă. Echipați cum ar trebui să fie echipați toți polițiștii care ies pe stradă.

În acest moment, știm cu siguranță că Lepa a împușcat un polițist. Că alți polițiști l-au prins și i-au făcut o poză pe care au urcat-o pe fb. În poză îl vedem pe Lepa dezbrăcat și pișat pe el. Știm, de asemenea, că din corpul lui au fost extrase două gloanțe, din cele 36 trase asupra lui în urmă cu două zile, înainte să scape. Nu știm de ce s-a pișat pe el și de de unde provine lovitura de la cap.

În acest moment, putem să presupunem că cei care l-au prins pe Lepa l-au tăbăcit puțin înainte, pentru că nu au avut suficient curaj să-l elimine, cum probabil ar fi vrut. Că, după ce l-au tăbăcit bine, l-au dezbrăcat la bustul gol și s-au pișat pe el. După aceea, i-au făcut poza pe care au postat-o pe contul de facebook al Poliției Române. Că, înainte de-a face poza, toți cei care au intrat peste el în casă l-au violat cu spume. Unii dintre ei s-au dedat și la practici vulgare cu gura lui Lepa. Putem presupune că, sub pantalonii pe care îi purta, Lepa era plin de tăieturi, echimoze, vînătăi și înțepături. Putem presupune, practic, orice. Doar că este cel mai prost moment cu putință pentru a presupune ceva.

În primul rînd, din respect pentru fostul polițist Cristian Amariei pe care Marcel Lepa l-a împușcat deoarece nu a vrut să meargă la pușcărie pentru cele 23 de furturi comise noaptea, în grup organizat, evadare prin folosirea violenței, tîlhărie, tentativă de omor. Și ce-o mai fi făcut el în timpul lui liber, dar încă nu s-a aflat.

În al doilea rînd, din respect pentru familia lui care va trebui să suporte, pe lîngă durerea că-l îngroapă și simpatia pentru criminal a celor care acum emit morală pe rețele de socialializare. Simpatie de care polițistul împușcat în gît nu a beneficiat. Chiar dacă murit în timp ce ne proteja de oameni cu care nu prea am vrea să ne întîlnim noaptea pe stradă.

În alt treilea rînd, din respect pentru colegii lui, care ar fi putut să fie foarte ușor în locul lui. Care l-au arestat apoi, stăpînindu-și nervii, furia, neputința că viața lor nu are nici măcar valoarea pistolului Carpați, pe care oricum nu prea au curajul să-l scoată din toc. Care sunt acum acuzați că i-au încălcat infractorului Lepa drepturile civile, în loc să fie felicitați că și-au riscat din nou și în condițile acestea viața.

Și nu în ultimul rînd, din respect exact pentru drepturile civile pe care le devalorizăm complet, invocîndu-le fără rost și inadecvat de cîte ori avem ocazia. Pentru că suntem absolut ridicoli discutînd despre drepturi civile fără să știm cu certitudine dacă ele au fost sau nu încălcate. Pentru că suntem absolut penibili vorbim despre drepturi civile fără ca să știm ce sunt acestea.

Poliția are dreptul legal să folosească forța fizică cînd se impune. Folosirea forței fizice este total diferită de imobilizare și permite poliției să neutralizeze agresorul. Cu siguranță ați observat că polițiștii poartă la șold un baston de cauciuc. Nu-l poartă la ei ca să imobilizeze, îl poartă ca să lovească cu el în caz de nevoie. La fel cum pot să lovească în caz de nevoie cu pumnul, piciorul, coatele, etc. “Pentru înfrîngerea acțiunilor agresive și imobilizarea persoanelor turbulente se vor folosi procedeele specifice luptei corp la corp, putîndu-se aplica și lovituri cu pumnul, mîininle și picioarele, genunchii, coatele și alte părți ale corpului.”

Desigur, există un context, există niște circumstanțe și există niște reguli în funcție de care se poate folosi forța. Există proceduri, regulamente, legi, ordine, scrise și verbale, care reglementează folosirea forței. Multe. Foarte multe. Atît de multe că-i împiedică pe polițiști să folosească forța, chiar și atunci cînd sunt în pericol imediat și evident.

Doar că, în cazul de față, circumstanțele nu au fost clarificate. Modul de acțiune nu a fost discutat. Nu știm, cu alte cuvinte, ce s-a întîmplat la fața locului. Dacă e să ne luăm după fața lui Lepa și după medicii care au scos gloanțele de acum două zile din el, am putea spune că nu prea multe. Dar, din punctul de vedere al discuție despre drepturi, nici nu contează. Faptul că, în mod legal, o instituție a statului poate folosi forța fizică, face ca dreptul împotriva căruia se îndreptă statul cu acțiunea sa represivă să fie unul relativ, condiționat de obligații la fel bine definite.

Practic, ar fi nevoie de o anchetă care să stabilească fără dubiu că s-a folosit forța fizică împotriva lui Lepa și că forța fizică a fost folosită abuziv. Doar dacă această condiție este îndeplinită, putem vorbi de încălcarea dreptului la integritate fizică. Că încălcarea dreptul la imagine, invocată de unii, nici nu merită pusă în discuție. Atît de ineptă este varianta de lucru. Din foarte multe motive.

Dar noi nu avem o anchetă. Nu știm să definim clar concepte ca drept sau obligații. Nu putem să punem în relație dinamica dintre ele, fără de care toate discuțiile despre acestea pornesc de la premise greșite și se termină inevitabil cu o concluzii greșite. Nu avem nici măcar un indiciu solid care să ne permită să fabulăm despre violența celor care l-au arestat pe Lepa. Avem doar reacția viscerală să strigăm abuz de fiecare dată cînd poliția este implicată într-o acțiune violentă. Să interpretăm totul în funcție de resentimente sau frustrări.

Situație în care nu contează nici adevărul, nici spiritul legii. Nu contează faptele, contextul sau justifiarea acțiunii. Contează și este importantă doar legea morală a fiecăruia dintre noi. Cea care ne face vocali și exigenți pe facebook. În virtutea ei avem pretenția ca cei care-i vor căra sicriul lui Cristian Amariei să meargă după Marcel Lepa cu mîna în cur, recitînd cu dicție din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Sau, dacă totuși s-au asigurat că nici unul dintre ei nu va mai fi împușcat, să meargă dracului la pușcărie. Ne-au și gazat în 10 august.

Leave a Comment