În umbra regelui

O spun de la început, textul  ăsta nu are nimic de-a face cu moartea regelui Mihai. E despre tragedii de care nu știe nimeni, pentru  că, ghinion, s-au întîmplat în ziua în care regele Mihai I a murit. E despre polițistul Sfichi Dan Ciprian căruia un interlop i-a înfipt, literalmente, sabia în cap. I-a despicat capul pînă aproape de nas și i-a secționat creierul.  Ocazie cu care am demonstrat, încă o dată,  ce buni, frumoși și calzi suntem noi românii.

Pentru că, tot zilele astea, un alt polițist a scos pistolul după ce a primit o palmă pentru că își făcea datoria. Adică a vrut să ducă la secție un idiot mort de beat care-și parcase mașina pe-o trecere de pietoni. Ocazia cu care toți cei aflați pe stadă au tăbărît pe el. Încă un pic și-l linșau la fața locului. Practic,  dacă îți faci datoria (și încă și la modul profi, pentru că omul i-a dat cu spray paralizant peste bot agresorului, cînd era mai mult decît îndreptățit să execute foc de avertisment în plan vertical, iar apoi să-i bage un glonte  în laba piciorului, sau în rotulă, unde s-o nimeri) ești un milițian cretin care abuzează cetățeanul, dacă nu ți-o faci ești un milițian corupt care refuză să te apere și protejeze. Pe tine, pe mă-ta și pe tac-tu, pe interesul tău superior, derivat din drepturi inalienabile.

Ce o să facă, pe viitor, agentul de poliție proaspăt încadrat, trimis să patruleze singur pe stradă și confruntat cu bunătatea și înțelegerea cetățenilor pe care credea că-i servește? Exact. Își va băga picioarele. Poate nu chiar acum, pentru că e tînăr și probabil pasionat de o meserie pe care nu o poți face altfel, dar pînă la urmă asta se va întîmpla.  Cînd va sesiza că toate sacrificiile pe care le va face vor fi compromise de un model imbecil care recompensează șmecheria și pedepsește onestitatea.

Cînd va înțelege că nu e decît o rotiță insignifiantă într-un mecanism care l-a pus în libertate pe interlopul care i-a despicat capul colegului Dan Ciprian. Un simplu executant al deciziilor pe care un judecător sau un procuror le ia în fiecare zi, nu în funcție de o morală și o lege care ar trebui să fie definitorii, ci în funcție de un interes personal, evident și mercantil. Cel care suportă, nemeritat, în fiecare zi, valul de ură al unui popor obișnuit să gîndească în scheme defecte, prejudecăți, ipocrizie și indiferență. Cel căruia îi ceri, în fiecare zi, să te apere, dacă e cazul cu prețul vieții,  pentru un salariu de 2000 pe lună. Cel căruia îi spui pe fb că-i vina lui că nu și-a pus casca de protecție în cap. Cască pe care, dacă o are, și-a cumpărat-o din banii lui. La fel cum și-a cumpărat și pistolul, dacă vezi că nu-i atîrnă la cingătoare un Carpați preistoric. Cel căruia-i reproșezi că nu l-a împușcat direct în cap pe cel care i-a tăiat prietenul. Cel care, la fel ca și tine, este victima unui sistem pe care și  tu l-ai creeat și pe care-l susții, zi de zi, prin tot ce faci.

Pe mine unul m-a impresionat mai mult ce i s-a întîmplat polițistului Sfichi Dan Ciprian, decît moartea regelui Mihai I, pe care l-am admirat și respectat fără rezerve, contradicții și reținere.  Poate aceste două nefericite evenimente sunt strîns legate între ele de modul, cu adevărat princiar, în care omul pentru care România nu era moștenită de la părinți ci împrumutată de la copii și-a iubit poporul. Un popor care l-a tratat întodeauna cu ingratitudine, frică și condescendență. Poate e vorba doar de conjunctură și emoție.

Dar ieri, 5 decembrie 2017, ziua în care a murit ultimul rege al României, Sfichi Dan Ciprian și-a lăsat copiii acasă și a mers să-și facă meseria. Fără figuri, fără acte teatrale și  eroism gratuit. Un traficat de droguri cu patru dosare penale, lăsat în libertate de un judecător, a zis că trebuie să-i taie capul pentru asta. Aproape că a reușit. Restul e tragedia unui popor pentru care decența are întodeauna nuanțe. Valabil și în cazul morții Majestății Sale regele Mihai I al României.

 

Leave a Comment