First we take Roland Garros, then we take Videle

Am observat că a apărut teoria conform căreia  Charlie Hebdo ar lua, de fapt,  la mișto, în celebra pentru eternitate caricatură, pe francezi, conform unui algoritm nu foarte complicat, dar cu siguranță foarte subtil: îi judecăm pe români în termeni de prejudecată și rasism, țigani pentru care orice metal este fier vechi, dar asta înseamnă că, olala, ne-au luat fierul vechi de la Roland Garros, adică,  olala, cam atît valorează cupa aia, adică, olala, să nu mai facem mișto de români că vine  unul într-o zi și ne arată ce fraieri suntem.

Teoria asta foarte inteligentă  a fost lansată de cei care nu vor să  pară naționaliști isterizați gratuit, deși fix asta sunt. Nu suportă ca cineva să facă mișto de români, folosind pentru asta un simbol național, dar nici nu vor să pară că s-au pierdut definitiv într-un  fals și desuet, ridicol patriotism. Și atunci au dat-o pe asta,  C.H face mișto de francezi. Și o face atît de complicat, atît de subtil că  doar un român ar putea interpreta corect mesajul.  Nici un francez nu ar putea înțelege ce fac ei acolo.  O glumă făcută de niște francezi, special pentru ca niște români să se simtă în sfîrșit răzbunați pentru toate afronturile pe care alți francezi le-au adus altor români.

Reiau ideea. Mi se pare de un umor suprem. Gradul zero al ironiei. Francezii de la C.H fac mișto de opinia pe care o au despre români, evident falsă și nedemnă,  doar pentru ca noi să ne simțim bine. Au fost atît de fericiți că a cîștigat Simona, încît și-au zis, merde, la naiba, ne-a dat-o Halep de ne-a julit. Atît de categoric că s-a naționalizat. Instituționalizat. Toți românii au devenit brusc campioni, valori în miniatură, exemple vii de muncă, disciplină, curaj și ambiție. Toți românii sunt Halep, toți francezii trebuie să-și pună cenușă în cap.

Nu vreau să mă gîndesc ce s-ar fi întîmplat dacă ar fi cîștigat vreun româna și Tour de France.  Am glumit, vreau. Tricolorul Franței ar fi devenit roșu, galben și albastru, Deșteaptă-te române  imnul de stat al Franței și toți francezii ar cere cetățenia română.

Cam asta-i teoria și seamănă foarte bine cu aia care spune că România este centrul universului. Lansată de oameni atît de opaci încît, pur și simplu,  nu-s în stare să accepte că putem fi ironizați pentru defectele noastre. Chiar la grămadă, dacă e cazul, umorul nu trebuie să respecte reguli și norme etice. Nici eroii naționali. Din contră, aș spune, cum poți să ironizezi mai bine pe cineva, decît făcînd mișto de vîrfuri, de elite? Ce valoare ar fi avut gluma dacă în locul Simonei ar fi fost Dragnea? Pe cine ar fi deranjat?

Pentru că satira își atinge scopul (și potențialul) atunci cînd deranjează. Pentru că un lucru este cert, măcar, în toată povestea asta, dacă nu am ști că sunt îndreptățiși să ne vadă în felul ăsta, nu am fi reacționat așa. Dacă gluma nu ar fi avut doza ai apreciabilă de adevăr, ne-ar fi durut în cur.

Pentru că nu face mișto de Simona, nu își bate joc de efortul pe care l-a făcut să ajungă acolo. Face mișto de românul care există în fiecare Simona. Face mișto de noi. Ne spune tot ce nu vrem să auzim. Și noi facem ce facem de obicei cînd ni se spune ce nu vrem să auzim. Sărim la bătaie, demonstrînd în felul ăsta că au dreptate. Hai bă că nu-i despre noi. Le-am dat-o peste bot, le-am arătat că suntem campioni.

Dacă așa ar fi stat lucrurile, Firea nu ar fi trebuit să fie huiduită pe stadion. Dacă Simona a anulat toate defectele pe care le avem, dacă i-a transformat pe toți românii în campioni demni de respect și doamna Firea a devenit tot un campion demn de respect. Își poate revendica și ea părticica ei de glorie din victoria Simonei. Laolaltă cu toți culegătorii de fier vechi de pe străzile Parisului.

Sau acceptăm că victoria unui om nu face pe toți, paușal,  demni, curajoși și frumoși. Caz în care gluma celor de la C.H, bună sau proastă, rămîne validă și ne vizează direct. Pe noi, nu pe francezi, care au avut subit o epifanie națională.

Și partea cu adevărat amuzantă este că nici cel mai optimist redactor de la C.H nu ar fi crezut că o glumă ieftină poate deveni genială prin faptul că a fost atît de tare luată în serios, încît a devenit pretextul unui alt război sfînt. Ce poate fi mai ridicol de atît? Exact. Teoria conform căreia celor care au făcut mișto de Profet le este frică să facă mișto de români. Din cauză că o româncă a luat Roland Garros-ul. Mă cutremur.

Leave a Comment