La mormântul lui Arsenie Boca. Despre lacrimi și alte satane

Nu știu dacă întîmplarea asta chiar s-a întîmplat, nici nu contează. Dacă nu s-a întîmplat acum, s-a întîmplat altă dată, poporul român e înduioșător de intim cu sacrul din fiecare dintre noi. Cu părticica de sublim. Practic, aș putea spune că suntem niște sfinți in miniatură.

Sună cam așa, un tînar foarte necredincios a mers cu gagica lui, o tînără credincioasă și pură, la Prislop. Acolo se spune că ar fi îngropat părintele Arsenie Boca și tot de acolo împrăștie bunătate și binecuvîntăre în lume. Dar nu așa, random, trebuie să crezi. Simplu și elegant. Nu te obligă nimeni, dar nici nu ai noroc în veață dacă nu.

Fata, credincioasa, s-a închinat la mormînt, a făcut ce face orice om serios la-ntîlnirea cu inefabilul,  gagiul, nu. Adică, el nu s-a rugat, nu s-a închinat, întrucît era mai pe aroganță, așa. Adică lipsit de experiență și inadecvat.

Şi după asta, i-a spus fata prietenului cu care venise: „Hai să te închini şi tu!”. La care tânărul a răspuns nervos că el nu e nebun să se închine la cruci şi la morminte. Şi au plecat cu maşina. Au mers vreo trei ore şi jumătate şi cum s-au învârtit, cum au făcut, că tot în curtea mănăstirii au ajuns. Apoi fata, având şi ea carnet de şofer, a luat volanul. S-au mai învârtit încă o oră şi jumătate şi tot în curtea mănăstirii au ajuns.

Atunci băiatul acela s-a dat jos din maşină, s-a dus, s-a închinat şi după aceea au mers ca vântul până la Bucureşti. E întâmplare de anul acesta, m-a sunat fata aproape de miezul nopţii, ca să-mi spună ce au păţit.

Cam așa-i relatată minunea pe un site specializat în miracole. Unul care conservă memoria lui Arsenie Boca și elimină consecvent și ferm satanele. Să nu ți se umple ochii de lacrimi? De lacrimi și emoție pură, nealterată.

Ba da! Am stat și am vizualizat scena, mi i-am închipuit pe cei doi tineri o familie pe cale să devină una tradițională. El, prins încă în inepta structură progresistă a societății, dar sensibil, totuși, la ecourile trecutului. Ea, plină de certitudini și sigură, fermă, dar discretă. Știe sau simte că-s lejer depășiți de situație, dar și că cineva, mult mai puternic, trancedental, a preluat deja problema. Nebunului îi va fi arătat semnul și totul va fi all right. Nu a avut nici o emoție, s-a urcat la volan, provizoriu forța cea mare i-a blocat și ei calea, dar numai să ajungă mangafaua la morală, în România, toate drumurile duc la Prislop. Cu o mică haltă la Referendum, unde-i putem îndrepta pe zdruncinați.

O mai facem noi pe nebunii, o ardem laic un pic, dar Sfinții Părinți și CpF ne barează imediat drumul. Autovehiculele noastre se-nvîrt în cerc și ajung inevitabil tot în curtea mănăstirii. În chiar centrul ființării ființei noastre care e mai valabilă decît alte ființe și trebuie împrăștiată peste tot.

Dar problema te izbește, este mare și anume asta. Dacă umblăm puțin pe la simboluri, curtea de la Prislop, pavată cu bune intenții și cîteva satane mici și cu ochii-n lacrimi de căință, reprezintă chiar refugiul nostru spiritual, azilul ancestral, locul în care trebuie să ajungem, ținta, drumul, adevărul și lumina. Doar că ăștia ne vor plecați de-acolo. Suntem bineveniți, dar să mai și plecăm. Adică, noah, de ce ne-au mai chemat? De ce s-au căcat atîta pe ei să ne adune în țarc, dacă ne expediază imediat ce ne-am iluminat?

Sigur trebuie să fie o eroare a compartimentului de marketing. Dacă mașina s-a învîrtit în cerc atîta vreme, nu v-ați prins, fraierilor, că acolo trebuie să rămînă? Că este unde trebuie, unde ați vrut să o parcați. Că o să vină unul și o să spună, de ce ridicați mîna împotriva Păstorului, nefericiților? Dacă ruga către el trimite oamenii acasă, dacă le arată drumul cel bun, de ce plm vreți voi să-i țineți la sînul vostru prea iubitor?  Nu lucrați împotriva părintelui Boca, eu atît zic! Interpretați corect semnele! Leave children alone. Și mașinile deopotrivă. Lăsați oamenii să meargă pe la cășile lor.

 

Leave a Comment