De la Puie Monta la Cuie Măutiș, titlu furat de la Oreste

Adică Oreste a spus într-o emisiune că a vrut să scrie un articol cu titlul ăsta. Cum a renunțat la idee, deci titlul era liber și stingher, l-am luat eu.

Acum c-am lămurit-o p-asta, să o lămurim la fel de repede și de clar și p-aialaltă. Înregimentarea lui Alexandru Căutiș, fost jurnalist de investigație la Kamikaze în Partidul Social Democrat. Pardon, dar așa se numește.

Nu vreau să repet ce s-a spus pe net și pe net s-a spus cam totul. Alex și-a luat-o profi sau mai puțin profi, rămîne de văzut dacă dl. Dragnea îl va lua în PSD. Dacă nu, va fi amuzant pentru cei care vor să-l spînzure Căutiș și foarte trist pentru Căutiș itself. Trist, dar drept, aș zice eu.

Ce se face Alexandru Căutiș că nu înțelege? Mai multe chestii.

Prima, aia că în România se practică ura de partid. Se practică, da, dar nu în cazul lui. El este executat pentru că a pretins ani de zile că este un om cu principii și idealuri, după care a demonstrat că principiile și idealurile lui sunt simple lozinci partinice. Pesediste, peneliste, nu contează. Și e foarte bine că este executat pentru asta. În general, în România, sunt executați cei care au principii și idealuri.

A doua, aia că ar fi linșat pe nedrept de foștii săi colegi jurnaliști, care-i contestă dreptul de a face politică. A fost linșat, așa este, dar nu pe nedrept. Căutiș a fost într-un război în care și-a ales singur tabăra. Apoi, subit, a schimbat-o. Le-a mai și băgat un cuțit în spate celor care contau pe el. Fără preaviz. Fără să spună, băi, eu mi-am schimbat opiniile.

În condițiile aste e mai mult decît  normal să ia cîțiva bocanci peste bot de la foștii săi camarazi.

A treia și ultima, aia că face în continuare jurnalism, concomitent cu politica. Asta merge doar într-un singur sens. Ăla în care faci politică la un pahar. Cînd te joci de-a politica la fel cum te joci de-a fotbalul, dar nu faci nici fotbal nici politică. Ești, carevasăzică, un chibiț.Dacă ești politician profesionist s-a terminat cu jurnalismul. E o contradicție în termeni. Pentru că jurnalistul va trebui să scrie despre politician și ori va spune pas ori va minți. Nu ar fi nici asta o problemă, lumea-i obișnuită să fie mințită, ba unora le mai și place. Problema e că trebuie să existe și acea categorie de cititori care să te creadă, sau măcar să pretindă că te cred. Or, în condițiile astea, e imposibil. Toată lumea va ști că jurnalistul Căutiș nu va spune adevărul sau tot adevărul despre politicianul Căutiș. Sau despre colegii lui de partid. Despre șefii lui.

Bonus. În cel mai bun caz pentru el Alexandru Căutiș crede că va fi lăsat să facă ce vrea în P.S.D. Situație în care e bine inteționat, dar de-o naivitate care frizează prostia, mai ales atunci cînd e vorba de unul care a făcut zece ani jurnalism de investigație în România. În P.S.D, ca în orice alt partid de pe Terra, ești lăsat să faci ce vrei într-o singură situație. Aceea în care ceea ce vrei tu să faci coincide cu linia partidului. Tot acolo se termină și democrația.

Iar dacă un președinte de filială pretinde că dorește reforma și schimbarea clasei politice, singura întrebare pe care un viitor membru de partid și candidat ar trebui să o pună, clar și răspicat este asta: cîți membri de partid mai numără filiala ta? Dacă răspunsul indică o cifră mai mare de 1 înseamnă că și-a ales prost poarta la care să bată.

Da, Alexandru Căutiș a bătut la poarta P.S.D și a cerut să i se deschidă. Am impresia să Sf. Petru s-a făcut că nu vede. Cît să-i prindă degetele la ușă.

Leave a Comment