Constructorii de vise

Am ieșit în stradă mușcînd dintr-un sandwich cu vită, gîndindu-mă la ce spunea bloggerul Vasilescu, că nu-i bine să mănînci pe stradă, pentru că creierul tău nu realizează că mănîncă. Se gîndește probabil la femei și nu transmite informația că ai mîncat și că e ok, te-ai săturat, cum ar veni. Transmite informația că ai făcut altceva și peste vreo oră, sau chiar cîteva minute, trimite altă informație, aia că ți-e foame și o iei de la început cu alt sandwich cu vită. Și tot așa pînă ajungi obez și nu știi de ce dracu ai devenit obez. Pentru că ai mîncat ca un sărac pe stradă, printre altele. Pentru că nu te concentrezi pe hrănit și creierul, îl lași să facă ce are chef.

Doar că eu, știind asta, i-am dat creierului de la bun început informația că mănînc. Cum am deschis ușa de la Panemar (concomitent și gura) am început un dialog socratic cu creierul meu. Practic, doar asta am făcut aproape tot drumul, i-am spus ăluia, prietene, acum mănînci, s-a înțeles? Uite, acum primești o felie de tomată de seră fără gust, proceseaz-o cum trebuie. Fii atent, vine o bucată de brînză Feta, ai grijă ce faci cu ea.

Și așa m-am distrat eu în dimineața asta, cam pe 8,50, din stație pînă lîngă statua lui Baba Novac, unde am văzut pe jos, chiar lîngă gardul unui rezident de centru, un ditamai căcatul. Cu o bucată de hîrtie igienică roz fluturînd nostalgic, ca un stindard, deasupra lui. Semn că ăla care l-a lăsat în centrul orașului e un om civilizat. Sau, cel puțin, se șterge la cur după ce se cacă.

Și cînd am văzut căcatul mi-am amintit de ce mă distrez eu cu creierul meu, dar nu sunt chiar așa de vesel și amuzant cum pare. De ce sunt mai degrabă trist și abătut. Căcatul ăla m-a dus imediat cu gîndul la Maurer, constructorul care face un ditamai blocul în piața Abator. Vis a vis de blocul pe care vor să facă blocul și-au deschis, la parterul unei vile vechi, o agenție prin care îți vînd apartamentele. Și altceva să scrie pe agenție n-au găsit. Decît asta, Maurer, constructorii de vise!

Chiar peste drum de stația autobuzului verde 50, face alt maurer, alt bloc. Vreo 7 etaje și dimineața cînd așteptam autobuzul verde 50, am văzut că turnau pilonii de beton pe care maurerul va sprijini tot blocul. Chiar pe limita de proprietate cu vecinii dinspre vest, chiar pe limita de proprietate cu vecina dinspre nord.

Unul dintre cei care locuiesc în casa aia cu curte comună ieșise în stradă. Între piloni și zidul casei sunt maxim trei metri, o alee, că nu-i poți spune curte. L-am văzut strivit de construcția aia, am văzut blocul gigantic, înălțîndu-se spre cer și oamenii mici, ca niște furnici pe care nici nu le vezi, mișcîndu-se haotic în cei 50 de metri pătrați de curte întunecată. Privind în fiecare zi, pînă cînd închid ochii sau pînă cînd se mută, monstrul ăla de beton și întrebîndu-se ce s-a întîmplat cu viața lor.

Fiind vecin cu ei, le știu povestea. Știu că au fost la primărie, știu PUG și PUZ , UTR și PUD. O mulțime de alte căcaturi. Fix ca alea pe care le-au livrat ăia din primărie. Au reușit să amîne începerea lucrărilor, dar după aia maurerii au început să sape. Pînă cînd le-au crăpat pereții. Au mers din nou la primărie, și-au luat încă o muie scurtă, o să repare maurerul, dar numai cînd va ajunge la nivelul doi al construcției, că numai după aceea nu mai vibrează.

Între timp, maurerul ăsta mic vinde apartamentele pe care le va construi. Cu 1400 euro mentru pătrat, semifinisat. Maurer-jupînul nu vinde, construiește vise. La vreo 1600 euro metru pătrat. Vecinii mei sunt doar cîțiva dintre cei care trebuie să dispară din visul constructorilor. În locul lor trebuie să apară cei care citesc reclama, cei care nu știu că mănîncă pe stradă în fiecare zi și în curînd se vor umfla atît de mult și nu vor ști de ce s-au umflat atît de mult.

Nu poți construi nimic fără sacrificii. Doar că principiul ăsta ți se aplică ție însuți. Nu se pune că-i sacrifici pe alții. Nu poți construi un vis atunci cînd le faci altora viața un coșmar. Poți vinde însă, foarte bine, căcat. Vînzătorii de căcat!!! Cu trei semne de exclamare. Este, oricum, cea mai bine vîndută marfă.

Leave a Comment