Choose life. Choose a family. Choose a fucking big television

Nu mă deranjează taberele, găștile, bisericuțele, asociațiile, coteriile, camarilele, grupările sau armatele.  Nici măcar atunci cînd se înjură peste tot. Apartenența la grup, mentalitatea și agresivitatea sunt trăsături specifice speciei umane. Dacă în decursul istoriei ar fi lipsit din fondul nostru genetic, sau ar fi fost cumva extirpate, ne-am fi dus dracului de mult. Definitiv și fără să ne dăm seama.

Suntem un poporul divizat. Dezbinat. Ne-au învrăjbit, români împotriva ungurilor, creștini împotriva ateilor, caței împotriva pisicilor și acum ne conduc. Practic, noi suntem toți la fel, identici pînă în măduva oaselor, nu există nici o deosebire culturală, socială, biologică, psihologică sau mentală între noi.  Ne-am născut egali și tot așa vom muri. Ne manifestăm la fel în situații similare, avem aceleași șanse, beneficiem în aceeași măsură de educație, protecție și acces la resurse, suntem toți heterosexuali, creștini și patrioți pentru că asta am ales să fim.

Dar aceștia, homus politicus, oameni răi cu gura mare, n-au vrut să fim așa mijtoci și frumoși. Așa au apărut LGBT și CPF. Așa a apărut și articolul unui reputat profesor universitar de la Cluj, care zice el așa, despre ora de religie:

Nu e niciun liberalism în agitația lor, ci anticreștinism totalitar, cu spume.
Firește, ar vrea să nu se mai predea religia, doar ideologia lor; copiii să nu mai știe nimic despre Hristos, ci să fie îndoctrinați în spirit anticreștin. Dar uite că noi vrem să aibă o minimă cultură creștină și ne-am apărat eficient ora de religie. Între noi, care permitem oricui să nu participe la ora de religie și ei, care voiau ca nimeni să nu beneficieze de ea, cine e tolerant și cine nu?
Care zice el așa,  despre Catedrala Mântuirii neamului:
La fel, nu banii publici cheltuiți pentru Catedrală îi deranjează, ci simpla idee că se construiește această clădire simbolică pentru Ortodoxia noastră. Poate să se construiască orice, numai nu biserici. Hai, la rigoare bisericuțe de lemn perisabile, în care să încapă 20 de oameni, ca să nu pară anticreștini, dar nu biserici monumentale. Puțin contează că banii provin prin forța lucrurilor în proporție de 86% de la contribuabili ortodocși, care nu au nimic împotrivă să se cheltuie 0,0X din bogăția națională pe o catedrală cu valoare jubiliară și simbolică, așa cum nu se opun isteric să se construiască stadioane, chiar dacă nu sunt microbiști sau untoldiști. Unde e toleranța și unde intoleranța?
Și care zicel el așa, despre inițiativa CPF:
În fine, referendumul cerut de 3.000.000 de cetățeni pentru a consfinți o stare de fapt îi scoate din sărite, fiindcă credeau că au monopolul asupra societății “civile” (îl au asupra celei profesioniste, cu salariu și misiune). Ei bine, iată că există și o societate civilă creștină, tăcută până ieri, dar sătulă să asiste la asaltul continuu asupra tradiției și valorilor sale. Iar această societate se opune redefinirii familiei și experimentelor cărora inevitabil le vor cădea victime copiii. Fiindcă noi nu credem că un copil trebuie să fie crescut de doi “tați” sau două “mame”, nici să i se schimbe sexul la opt ani, nici să fie îndoctrinat sexual de la grădiniță sau confiscat dacă părinții sunt prea evlavioși. Iar dacă nu blocăm constituțional calea bizareriilor, știm din experiența altora că aici se va ajunge.

Concluzia pe care o tragem, fără prea mare efort, bucuroși că e totul atît de clar, atît de evident, este că susținătorii CPF sunt toleranți și buni. Că ei sunt cei care apără valorile autentice pe care le mai avem pe-aci, prin debara. Sigur, îl avem și pe  Eminescu, dar sub formă de cadavru. Adică tot valoare, dar moartă.

Argumentele domnului Papahagi, căci el este titratul profesor universitar, sunt cît se poate de pertinente. Cu o condiție. Să nu ții cont de realitatea brutală din spatele cuvintelor. Să trăiești în discursul  elocvent și atractiv al domnului Papahagi.

O altă concluzie pe care-o tragem este că și susținătorii LGBT sunt la fel de toleranți, la fel de buni. Sau cel puțin așa pretind. În plus, reprezintă o minoritate și orice stat normal la cap și modern își protejează minoritățile.

Pe de altă parte, atît ei cît și CPF cu susținătorii lor cu tot ar dori să existe coeziunea aia ideală din primul paragraf. Comuniunea. Înțelegerea frățească și respectul reciproc. Nici una dintre tabere nu-și asumă antagonismul, distanța, disprețul, ura chiar. Nu spune nimeni, suntem diferiți și pe lîngă faptul că suntem diferiți, suntem oameni, adică se mai întîmplă să aberăm, să reacționăm în funcție de stimuli sau instinct, să mințim, să rîdem sau să plîngem ca proștii din te miri ce, să simțim nevoia intempestivă de-a-i trînti celuilalt o flegmă-n față doar pentru că e blond sau brunet. În orice caz nu roșcat ca noi.

Un exemplu exagerat poate, dar cît se poate de convingător. Natura umană nu a suferit prea multe deviații de-a lungul istoriei. În esență, suntem la fel ca acum cîteva sute de mii de ani. Nici nu ne vom schimba. Așa ne vom stinge, diferiți și totuși atît de asemănători. Moment în care ajung și la ce mă deranjează. Ipocrizia. Aia care-i face pe oameni să caute și să găsească argumente. Unele mai convingătoare, altele mai puțin convingătoare.

Cînd ar fi atît de simplu. Nu vrem să construim Catedrala pentru că suntem toleranți și îngăduitori, ci pentru că suntem mulți. Nu vrem oră de religie ortodoxă pentru că ne interesează conservarea identității culturale, ci pentru celelalte religii sunt irelevante în România. Nu suntem împotriva căsătoriilor gay pentru că ne este frică să nu ne transformăm toți în bulangii, ci pentru că toți ne futem doar în gaura legală.

Argumentele domnului Papahagi sunt foarte ușor de demontat. Dar aș repeta ce s-a tot zis, fără rezultat. În pofida ipocriziei cu care ne manifestăm în spațiul public, suntem cît se poate de diferiți. În secret, suntem chiar mîndri de asta.  Aș repeta ce au înțeles deja cei care pot să înțeleagă, ce nu vor înțelege ceilalți niciodată.

Așa că voi admite toate argumentele, voi accepta relaxat că domnul Papahagi este mai convingător ca Cicero. Că dreptatea e una singur și e-a lui. CPF este o asociere de persoane tolerante care nu doresc nimic altceva decît să apere valorile tradiționale. Cu orice preț și în detrimentul oricărei alte asocieri de persoane cu alte idei și credințe. Pentru că asta-i esența toleranței, să fii convingător și adecvat în rîndul majorității pe care-o servești. Să te doară în cur de orice altceva.

Titlul e din Trainpotting. Film pe care n-are rost să-l vedeți. Decît cu toleranța la-ndemînă.

Leave a Comment