Alegorii nesimțite

Mi-am amintit de Amedeo Modigliani italian jewish painter and sculptor. Un tip cam  nervos de felul lui. Dacă ar trăi în zilele noastre l-ar trimite să-și facă un control la cap. Întrucît umbla pe stradă recitînd din Dante și boscorodind artiștii mediocri. Veleitarii, cum ar zice unii. A avut o relație mișto cu Pablo Picasso painter, sculptor, printmaker, ceramicist, stage designer, poet and playwright și a murit ca un bou, bolnav și pîrlit, pe la 36 de ani.

Vîrstă la care artiștilor noștri începe să le meargă bine. Li se umflă burta,  fac gușă, își trag amante (de obicei tinere speranțe) și dau lecții de etică și morală pe facebook. Sunt mîndri că-s români și cam atît.

Nu mă refer aici la Ion Mureșan, pe care-l cunosc și care-mi dă de băut să nu scriu chestii despre el. Mai sunt vreo doi, trei,  dar pe ei nu-i pot divulga întrucît mi-au dat  bani în locul dețului de Săniuța.

Dar, în general, majoritatea artiștilor, promițători, talentați sau chiar geniali în tinerețe devin niște burghezi înstăriți care se prăbușesc în propriul rahat. Alunecă pe trepte, zdrang-zbang, se scufundă. Nu ar fi, să mor io, nici o problemă dacă nu ar fi inventat coteria impostorilor. Într-un fel sau altul au reușit, înainte de a-și umple bine mațele, să intre în cărți. Să dea ora exactă, cum ar veni. Restul vieții au umblat cu limba scoasă să se căpătuiască. Au făcut tot ce trebuie pentru asta și apoi au pus lacăt pe ușa aprozarului. Poți să dai cu tunul, nu ai cum să intri. Nici dacă ești domnul Eminescu. Sau domnișorul Nichita. Nu ai nici o șansă. Le pupi mîna sau plîngi la ușă, chit că ești Isus Christos.

Interpretarea povestirii În fața legii, varianta optimistă pentru tinerii artiști milogi. Ușa aia-i deschisă doar pentru voi, proștilor. De aia au pus căcănarii lacătul. Problema e că preferați să o ardeți pe izmeneală, le pupați mîna în loc să le dați un șut cur.

În variantă neorealism-utopic,  tinerii artiști talentați sunt croiți după măsura Modigliani. Mai bine mor de foame decît să se vîndă. Au conștiința propriei valori și suficientă forță încît să suporte necruțătorul algoritm care-i trimite pe gușați în pizda mamelor lor (la modul cel mai existențial cu putință, adică de-acolo au ieșit și tot acolo se vor întoarce, definitiv de data asta) iar pe cei ca Modigliani direct în istoria artei. Depinde dacă ești de acord să plătești prețul.

Pentru că de asta-i vorba. Despre momentul unic și irepetabil cînd ai fost suficient de căcăcios și ai ales să intri în gașca lor. Restul nu mai contează, va trebui să pupi în cur, să lingi, să dai limbi, dar, cel mai important dintre toate, să pictezi, să cînți, să scrii cum îți spun ei. Tot ce crezi tu că are valoare (și chiar are valoare) nu contează. Bășinoșii nu au nici un interes să ieși cu ceva mai bun pe piață. Interesul lor este să fii pe gustul publicului. Și știu exact ce trebuie să facă pentru asta.

E ca o replică de film prost. Ai murit deja, chiar dacă nu știi. Chiar dacă te-au îmbrăcat frumos și te-au pus ca prostul în vitrină. Like & share.

 

9 Comments

  • koga ion.escu
    September 23, 2016 at 11:08 am

    textul ăsta îi afectează pe “guşaţi” la fel ca virusul Zika; adică, plm, e unul care bâzâie, dar, lasă că nu ne înţeapă dacă nu mergem în Brazilia.

    îmi place şi îmi displace în egală măsură că are predicat, dar ai evitat (la propriu) subiectul; vag despre cine nu este; şi deloc despre cine este; după cum am evidenţiat în repetate rânduri: un lucru poate fi orice altceva în afară de ceea ce este.

    ori avem, ori nu avem coaie; aşa, căldicel, nu-i nici supă, nici ţuică fiartă…

    • A. D. Pop
      unQpop
      September 23, 2016 at 3:46 pm

      are un subiect, chiar dacă nu-i chiar la vedere. dintre gușați și tinerii care s-ar putea să nu repete greșelile celor din generațiile anterioare am mizat pe tineri.
      pentru ce să mă concentrez pe gușațI, odată ce am stabilit că, inevitatibl, vor ajunge la coș? și la ce ar fi ajutat o nominalizare? ar fi fost o lungă, tristă, inutilă listă.

      • koga ion.escu
        September 23, 2016 at 4:26 pm

        echivoc vs univoc

        prin subiect (vs predicat) nu spuneam că textul nu ar avea o temă; era vb despre subiect – subiecţi (~subiecte); dacă textul nu ar fi avut o miză (temă) sau, mai mult, dacă ai fi fost un autor care nu m-a convins că are aşa ceva în scrierile sale, nu aş comentat (în fine, credeam că nu e nevoie să o spun răspicat: ai aprecierea mea).

        de ce cred că exmplele/ exemplificările/ exemplarele (nominalizarea) ar fi utile? pentru că ar fi ca laboratorul de chimie/ fizică/ biologie în raport cu manualul; sau, dacă vrei, medicina (pentru că aşa îmi pare textul tău, cumva având o finalitate curabilă, chiar taumaturgică – dacă nu exagerez) practicată doar teoretic.

  • monte
    September 23, 2016 at 3:06 pm

    Unii au vocatie de..asteptatori, altii de… cerberi. No problem. Tot acolo poposi-vom, Modi.

    • A. D. Pop
      unQpop
      September 23, 2016 at 3:46 pm

      mersi de feed-back și bine-ai venit.

  • mallev
    September 26, 2016 at 3:59 am

    iata un motiv in plus sa-i fie sila si sa se care. ar trebui…nu stiu poeziei, dar mie de la o vreme mi.e foarte sila si daca acum un an credeam ca o sa se schimbe ceva, incep sa cred ca se va schimba o pula pe o alta pula si cam atat. mi-e atat de sila incat nici nu-mi vine sa o mai scriu, iar asta e o lupta.

    • A. D. Pop
      unQpop
      September 26, 2016 at 5:00 am

      da, asta-i una dintre consecințe.

    • koga ion.escu
      September 26, 2016 at 5:30 am

      a trecut destulă vreme de când s-a aflat că “trăim în cea mai bună dintre lumile posibile”; motiv pentru care le-am dat întotdeauna dreptate acelora care au afirmat că nu trebuie să schimbăm nimic; singurii care ar trebui schimbaţi suntem noi înşine.

  • mallev
    September 26, 2016 at 7:26 am

    din pacate oamenii astia au nevoie de “wow” si de “glorie” si nu se vor schimba decat fortati de imprejurari.

Leave a Comment